crescător de Yorkshire Terrier

câine, care dormea, şi l-a lovit puternic cu piciorul. Evident, de durere, câinele s-a repezit la copil. În această situaţie, câinele s-a dovedit a fi demn de laudă fiindcă nu l-a muşcat pe copil. Acelaşi dresor îi sfătuieşte pe părinţi astfel: „Nu-i permiteţi copilului să-i facă unui câine ceea ce nu i-aţi permite să-i facă unui alt copil“.

​

Învăţaţi-vă copilul cum să se poarte frumos cu animalele. Învăţaţi-l să nu sâcâie niciodată un câine. Părinţii trebuie să fie atenţi şi să sesizeze orice posibile pericole când copiii şi câinii sunt în acelaşi loc. Dacă observaţi că câinele încearcă să plece sau să se ascundă de un copil, nu-l lăsaţi pe copil să-l urmărească. Dacă copilul merge după câine şi îl întărâtă, singura cale de apărare a câinelui este aceea de a lătra, de a mârâi sau chiar de a muşca. Părinţii trebuie să-i disciplineze încontinuu, astfel încât, atât câinele, cât şi copilul să ştie că ceea ce spune părintele este serios.

​

Nu trataţi câinele ca pe un intrus. Când unei perechi căsătorite care are un câine i se naşte primul copilaş, proaspeţii părinţi pot avea tendinţa de a ignora câinele şi de a-l scoate în curte. Deşi este înţelept să se ia măsuri preventive, dresorul Richard Stubbs ne sfătuieşte: „Câinele nu trebuie tratat ca un intrus. Dimpotrivă, purtaţi-vă ca şi până acum, acordându-i atenţie într-o măsură rezonabilă“.

​

Fiţi atenţi cum se poartă copilul vostru cu câinii necunoscuţi. Dacă copilul va vedea pe stradă o persoană necunoscută care şi-a scos câinele la plimbare, ce va face copilul? Va alerga nerăbdător să mângâie câinele? Învăţaţi-l să nu facă lucrul acesta. Mai întâi trebuie să-i ceară permisiunea stăpânului. Apoi, dacă stăpânul câinelui este de acord, el poate merge spre câine încet, ca să nu-l sperie. Ar trebui să facă cunoştinţă cu el stând la o distanţă mică de câine şi vorbindu-i calm. Câinele care este prietenos se va apropia de copil. Pe câinii vagabonzi este mai bine să-i lăsaţi în pace.